Întrebări fară răspuns și sentimente care vor rămâne mereu..

De ce uneori rămânem în trecut? Trăim acolo și suferim pentru experiențele trecute? Se spune că timpul vindecă tot...vindecaă răni, iubiri neîmplinite, suferințe, trădări. De fapt nu e așa, dacă trecem peste, depinde de noi, nu de familie, nu de timp, nu de împrejurări. DOAR de noi. Dar ce facem atunci când, nu ne putem scoate furia aceea imensă din suflet..când nu o putem exterioriza? Ce facem atunci când, ne intoarcem mereu la acele sentimente de ură și nepuțintă? Ce facem atunci când, uităm și trecem peste, iar după aceea ne întoarcem în timp și suferim pentru același lucru, din aceeasși cauză, pentru aceeași întâmplare?

Simt că-mi explodează venele de durere. Simt cum îmi curge prin vene, nu sânge, ci repulsie, dezgust, dezamăgire. Oscilez între stări. Vreau să depășesc momentul și totuși nu pot. Parcă ceva ma ține, sunt legată strâns și nu mă pot mișca. Aș vrea din răsputeri să pot să o fac, jur că aș vrea. Dar ei nu mă cred. Ei, TOȚI, iau acest incident mult prea ușor, fară să-i dea prea multă importanță..nu ințeleg oare ce înseamnă ??? Pentru mine e vital, aștepți o viață un moment, iar acel nenorocit de vierme vine și ți-l sfașie într-o clipă. De ce? Cu ce drept?

Aș vrea să pot trece peste, aș vrea să pot uita..din păcate, din memoria noastră nu se pot șterge amintiri doar prin două click-uri.

http://www.youtube.com/watch?v=Azcy9_F0DCE